Un copil de 11 ani a scris o cerere de eliberare catre judecatorul din provincia Zonguldak, pentru eliberarea tataului său profesor, arestat în urmă cu 7 luni.
‘’ Îmi este foarte dor de tatal meu. İncă nu am inteles cum tatal meu poate fi membru afiliat al unei grupari teroriste. Tatal meu nu ştie astfel de lucruri. Tatal meu se sperie numai când vede arme. Nici în copilarie nu mi-a cumpărat niciodată jucarii cum sunt armele din plastic.
Tatal meu este un om bun, intrebati pe oricine. Era plăcut de vecini de colegi și de elevii sai. Nu mai vreau sa merg la şcoala, colegii mă intreaba de ce sunt slab la ştiinte când tatal meu este profesor de chimie. Lor nu le pot spune ca tatal meu este in arest de 220 de zile.
Îl visez mereu pe tata si vreau să fie lângă mine. Domnule judecator, cred ca şi dumneavoastara sunteti tată. Sunt sigur că si copiilor dvs. le este dor să vă vadă când nu sunteti lângă ei.
Mama mea este casnică, nu lucrează, daca era langă mine tatal meu îmi dadea bani pentru necesitatile mele.
Nu mai vreau sa aştept in fata penitenciarului din Zonguldak. Îmi este foarte greu să mă intorc acasă fară tata. Cu copii din cartier nu mă joc pentru că mă tem să nu mă întrebe unde este tata.
Tatal meu este nevinovat, intreaga lume dacă s-ar aduna la un loc nu îl poate face terorist. Vreau sa-l eliberati. Vă rog să luati in calcul că şi dvs sunteti tată.
