Davutoglu în plină campanie electorală în Turcia, în umbra lui Erdogan

erdogan davutoglu

Omul care conduce partidul cel mai de succes din Orientul Mijlociu încearcă săînsufleţească mulțimile și nu prea-i merge bine. În această după-amiază caniculară din Istanbul, Ahmet Davutoglu, prim-ministrul și liderul partidului AK (care are rădăcini islamiste), se adresează unei mulţimi de zeci de mii de oameni, în contextul de dinaintea alegerilor generale din 7 iunie.

Fost profesor universitar, domnul Davutoglu provoacă doar râsete înfundate atunci când îi compară pe adversarii partidului cu patru răspunsuri greșite dintr-un examen universitar. Cele mai mare aplauze erup când îl pomeneşte pe cel care i-a oferit slujba actuală – Președintele Recep Tayyip Erdogan.

„Când aud vocea lui Erdogan, încep să plâng, așa de mult îl iubesc”, explică Nurgul, designer de veşminte islamice abaya, în timp ce domnul Davutoglu îşi continuă discursul. I se luminează chipul aducându-i un omagiu d-lui Erdogan pentru transformarea economiei, îmbunătățirea sectorului serviciilor și restituirea libertăţii de a purta vălul.

Aceasta este dilema domnului Davutoglu, care caută să fie ales pe meritele proprii, dar nu rămâne decât în umbra unui lider carismatic care a dominat politica din Turcia vreme de mai bine de un deceniu. Dificultatea în care se găseşte este mai mult decât o simplă neplăcere din timpul campaniei. Mai mult decât orice altceva, aceasta pune sub semnul îndoielii putinţa domnului Davutoglu – chiar dacă iese victorios – de a fi vreodată în stare să-și exercite puterea reală.

„Cincizeci la sută din Turcia îl sprijină pe Erdogan, suntem gata să murim pentru el!”, explică Ahmet, care e şomer. Entuziasmul lui pentru prim-ministrul actual este mai puțin convingător: „Dacă Erdogan îl sprijină pe Davutoglu, atunci n-avem nimic împotriva lui Davutoglu.”

Practic, domnul Erdogan nici nu ar trebui să participe, indirect, la aceste alegeri. Potrivit constituției Turciei, i s-a interzis orice legături cu partidele politice din cauza tranziţiei sale din luna august, anul trecut, de la funcţia de prim-ministru (post pe care-l ocupă de mult timp) la cea de președinte, primul ales al țării.

Dar, în perioada premergătoare votului din iunie, au apărut, de fapt, două campanii: un efort oficial din partea celor afiliaţi partidului, conduşi de dl Davutoglu – și un efort paralel, sub conducerea domnului Erdogan, care critică acerb opoziția și îi cheamă pe cetăţeni să formeze o majoritate sporită, pentru a-i spori, la rândul său, propriile puteri prezidențiale; însă, se arată extrem de precaut să rostească măcar numelui partidului AK.

Eforturile domnului Erdogan reflectă râvna sa de a încerca să transforme Turcia în republică prezidențială (în ciuda faptului că Turcia e republică parlamentară), pentru ca el să poată ocupa ramura executivă. Pentru aceasta, are nevoie de voturile a 330 din cei 550 de deputați, pentru a organiza un referendum în vederea schimbării constituției.

Dacă reuşeşte, acest lucru va depinde, în parte, de încercarea unui partid pro-kurd de a ajunge în Parlament, ceea ce ar putea face toată diferența, dacă  se formează o majoritate zdrobitoare printr-un guvern de coaliție, împotriva partidului AK. În momentul de față, consensul este că rezultatul cel mai probabil pentru domnul Davutoglu este să ajungă capul unui guvern cu mai puțin de 330 de locuri, fără nicio schimbare oficială de constituție.

În ciuda temerilor recente în privinţa unui posibil guvern de coaliție, această posibilitate a dus, de fapt, la creşterea valorii lirei turceşi, față de dolarul american, în ultimele săptămâni. Acest lucru i-a bucurat, de asemenea, şi pe liderii industriaşi turci, care se tem de posibilitatea unei influenţe și mai puternice a domnului Erdogan și care au fost liniştiţi de abordarea mai tradiţională a domnului Davutoglu privitor la economie.

„Davutoglu și Erdogan sunt încă aliaţi, dar Davutoglu încearcă să gestioneze treburile un pic mai bine și să fie relativ rezonabil referitor la unele probleme”, spune Mustafa Akyol, un fost simpatizant al partidului AK. El observă că există unele îndoieli cu privire la sistemul prezidențial chiar în cadrul partidului AK, dar ne avertizează: „Erdogan poate scăpa de orice pofteşte, pentru a putea merge el înainte.”

Un membru al parlamentului ţinând de AK, al cărui mandat i s-a încehiat, speculează că domnul Erdogan ar putea încerca chiar să-l demită pe domnul Davutoglu din posturile pe care le ocupă actualmente, la un congres de partid din toamnă. Președintele a criticat deja guvernul pentru politica sa în legătură cu conflictul kurd din țară și i-a subminat planurile de a organiza o licitație avantajoasă pentru tehnologiile 4G (implicând companiile de telecomunicaţii din Turcia), care a fost amânată după ce domnul Erdogan a sugerat Turcia ar face mai bine să aștepte până ce tehnologiile 5G vor deveni disponibile.

Între timp, frecvența și intensitatea mitingurilor sale (de două ori pe zi) demonstrează clar că partidul AK îi este încă loial președintelui. În timp ce o melodie de propagandă se referă la Davutoglu ca fiind „de-a dreapta căpitanului” (dl Erdogan), discursurile președintelui sunt adesea precedate de nu mai puțin de trei piese distincte, în care principalele versuri sunt: ​​”Recep Tayyip Erdogan” . La un eveniment recent din Istanbul, o femeie a exclamat, referindu-se la președinte: „El este viitorul celor opt copii ai mei!”

Chiar dacă se confruntă cu acuzații cum că ar fi participat la campania electoralăîn mod ilegal, domnul Erdogan nu dă niciun semn de potolire. El plănuieşte să se adreseze unei ulţimi de câteva sute de mii de oameni la un miting de proporţii din Istanbul, flancat de primul-ministru, la nici o săptămână înainte de alegeri.

La un miting recent din centrul orașului Kayseri, el a amintit criticilor săi că, în conformitate cu constituția turcă, singura infracţiune de care un președinte poate fi gasit vinovat este trădarea. „Nu-l poți opri pe președinte”, a spus el. „Presedintele poate vorbi oricând!”

***Articolul scris de Daniel Dombey de la Financial Times