Veysel Akçay, directorul general al Instituțiilor Educaționale Empathy, prima școală privată din Mongolia, a fost răpit în fața casei sale astăzi (pe 27 iulie 2018) de catre o serie de persoane a caror identitate nu se cunoaşte încă. Dânsul își părăsește locul de muncă la ora 10 dimineața, iar patru persoane coboară dintr-o mașină în fața clădirii și se apropie de Akçay. Persoana in cauza, dându-și seama de intențiile necunoscutilor, încearcă să fugă. Strigă după ajutor cu toata puterea, insa nu reuseste sa opreasca rapirea, caci indivizii îl îmbrâncesc urgent în mașină, lovindu-l peste cap, iar apoi pornesc in mare viteză tot înainte. O femeie care se afla in trecere înregistrează toată agitația pe telefonul mobil și apoi cheamă imediat poliția.
Polițiştii ajung, urmăresc videoclipul, iar apoi îl întreabă pe portar dacă se află în clădire străini. Portarul răspunde că există persoane străine care locuiesc la etajul al treilea. În urma receptării acestor informaţii, poliția merge la apartamentul lui Veysel Akçay de la etajul al treilea și întreabă pe locatari dacă știu de persoana filmata cu telefonul. Astfel, familia lui Veysel Akçay își dă in sfarsit seama că a fost răpit.
După aceea, soția lui Veysel Akçay, Meryem Akçay și ful lor cel mare, Malik Akçay, merg la secția de poliție însoțiti de poliție. Colegii lui Veysel Akçay, care au auzit deja de incident, ajung, de asemenea, la secția de poliție. Ganbat Batbuyan, directorul general al școlilor, a declarat că Veysel Akçay a fost răpit și că urmează sa fie dus în Turcia, cerând tuturor studenților, profesorilor, absolvenților, muncitorilor și cunoștințelor lui Akcay să protesteze la aeroport și în fața Ambasadei Turciei.
Acest discurs din partea lui Batbuyan a fost înregistrat, fiind răspândit rapid prin intermediul rețelelor de socializare. Absolvenții și părinții acestora, care au auzit de știre, s-au deplasat la aeroport și la Ambasada Turciei pentru a demonstra. Incidentul este menţionat pe scară largă în cadrul organizațiilor internaționale de media.
Dl Erdene Sodnomzundui, liderul Partidului Democrat, principalul partid de opoziţie din Mongolia, îi adresează o scrisoare primului ministru. Pe scurt, el afirmă în mod clar că vor răsturna guvernul în cazul în care i se va permite lui Veysel Akçay să fie expulzat din Mongolia. Conținutul integral al scrisorii este publicat pe site-urile agenţiilor de știri. Între timp, un avion al cărui cod e TT4010, sosind din Turcia, aterizează in aeroportul Genghis Khan din Ulan Bator. Este cunoscut faptul că această aeronavă a fost folosită pentru o serie de răpiri din diferite țări, cum ar fi Ucraina și Kosovo.
Consiliul de Securitate Națională este convenit la ordinul președintelui; este înființat un birou de securitate. În timpul întrunirii, aceştia decid să verifice aeronava; până când este clar faptul că Veysel Akçay nu se află în avion, se interzice decolarea aeronavei.
Ministrul mongol al afacerilor externe, dl. Damdin Tsogtbaatar, îl convoacă pe ambasadorul turc la minister, însă acesta afirmă că se gaseste într-un sat din afara orașului. Apoi, un alt oficial din partea Ambasadei Turciei se adresează Ministerului Afacerilor Externe. Întrebat fiind de situație, oficialul turc afirmă că nu este posibil ca ambasada Turciei să desfășoare activități ilegale din punctul de vedere al legislației mongole, adăugând că nu cunoaste nimic privitor la răpirea lui Veysel Akçay. Mevlüt Çavușoğlu, ministrul turc al afacerilor externe, ii solicită, de asemenea, omologului său mongol să declare că nu desfășoară activități ilegale și că nu cunoaşte niciun detaliu relativ la aeronava aterizată în Mongolia.
Oficialii aeroportului au declarat că ora de decolare a aeronavei private TT4010 a fost amânata până la ora 18:00 – de la ora 16:00. Ulterior, avionul a decolat în jurul orei 21:15, fără pasageri. Aeroportul fusese deja informat că aeronava nu urma sa aiba niciun pasager la bord. S-a afirmat că în aeronavă erau prezenți 4 însoțitori de zbor și 4 oficiali de securitate.
Veysel Akçay, care a fost răpit în jurul orei 10 dimineața, este întors la domiciliul sau în jurul orei 18:00. Akçay a declarat că fost dus la „plimbare” timp de 8 ore în mașini diferite, în timp ce mâinile și picioarele îi erau încătuşate și in timp ce era legat de ochi, neputând respira decât pe nas. Nici nu știe unde a fost dus măcar.
Porneşte spre casă și încearcă să ajungă la familia sa. Ofițerii de poliție sosesc de la secția de poliție unde se dusese familia sa și il conduc pe Akçay la secția de poliție. În cele din urmă, el este eliberat după o declarație de 6-7 ore.
În concluzie, Serviciile Secrete din Turcia se folosesc din nou de oficiali străini pentru „prestarea” acestor activități ilegale. De data aceasta au fost prinși deoarece avionul folosit in scopuri ilegale similare în trecut se afla încă în aeroportul mongol, acum, fără explicații rezonabile în acest sens. Ce s-a întâmplat cu cei patru cetăţeni mongoli care au fost recrutaţi în cadrul acestor activitati ilegale de către Serviciul Turc de Informatii este un fapt necunoscut. Autoritățile mongole au inițiat deja o investigație penală în legătură cu incidentul amintit.
Motivele principale ale acestor răpiri ilegale de care s-a facut vinovat guvernul turc sunt, de fapt, pur ideologice. Mesajul principal înţeles de pe urma desfăşurării acestor activități ilegale de peste mări este legat de „identitatea grandioasă colectivă falsă” a noului proiect de stat turc, sub auspiciile președintelui Erdogan. Ceea ce se susține prin acest argument este că agenţia turcă de spionaj nu a încercat nici măcar să-și salveze proprii ofițeri care au fost răpiți anul trecut de PKK în nordul Irakului. Este, de asemenea, cunoscut faptul că nu au fost in stare sa faca nimic pentru soldații turci răniți de ISIL acum doi ani.
Pentru că acestea erau sarcini extrem de dificile de implinit. În schimb, ei încearcă să răpească profesori nevinovați, jurnaliști sau oameni de afaceri in scopuri propagandistice.
Noii conducători turci cauta să transmita un mesaj lumii și adepţilor lor – cum că Turcia a devenit din nou o țară puternică, așa cum era pe timpul otomanilor. Este oportun să ne amintim că, prin asasinatele din întreaga lume al caror scop era sa pune capăt adversarilor, Republica Islamică Iraniană a urmat aceeași cale, după revoluție.
Guvernul turc dorește să ofere un mesaj lumii: că vechea Turcie nu mai este. Tentativele de răpiri ale gulenistilor din intreaga lume nu vor da rezultate prea bune, de care va putea beneficia guvernul turc. De fapt, îi ajută pe adepții lui Gulen să-şi menţină solidaritatea și îi motiveaza să-şi păstreze identitatea intacta, ca grup, în întreaga lume. Estimările privind potențialele resurse umane ale mișcării Gulen din întreaga lume nu sunt cunoscute definitiv, însă este lesne de analizat faptul că e imposibil ca guvernul turc să pună capăt unei miscari de milioane de oameni prin intermediul acestor răpiri ilegale. In urma persecuțiilot din Turcia, se estimează că peste 50.000 de adepți ai lui Gulen au găsit diverse modalități de a solicita ajutor din partea SUA, Canada și a altor țări occidentale. Guvernul turc trebuie să-și amintească faptul că adepții lui Gulen sunt foarte bine educați, iar copiii lor din aceste țări vor urma aceeași cale ca şi părinţii lor. Este oare rațional să stârnim animozitate și ură în sânul generațiilor viitoare, ceea ce ar duce în cele din urmă la necesitatea de a ne opune statului turc pe viitor? Se poate întrezări o viziune strategică în politicile de vânătoare de vrăjitoare? De asemenea, guvernul turc ar trebui să fie conștient de faptul că operațiunile lor de peste mări sunt considerate drept „teroriste”, iar tortura și uciderile din închisorile turcești sunt urmarite cu mare interes de multe țări, putându-se ajunge la impunerea de sancțiuni în viitorul apropiat. Guvernul turc ar trebui să pună piedici acestor activități iraționale și să găsească o modalitate de a-și normaliza politicile adoptate faţă de Mișcarea Gulen.
Sursa: http://www.politurco.com/decoding-the-goals-and-messages-of-illegal-operations-of-the-turkish-government.html
