Numărul mamelor ce protestează în faţa Municipalităţii din Diyarbakir pentru a cere organizaţiei PKK să le aducă înapoi copiii răpiţi a ajuns la 45.Pe data de 19 mai, doar trei mame participaseră la protest. Copiii lor, cu vârste între 12-21 ani fuseseră răpiţi de PKK. Doi dintre aceștia sunt Halime Gunduz, 16 ani şi Firat Aydin Eren, 15 ani, ambii elevi la Liceul Anatolian ” Selahaddin Eyyubi ” din Diyarbakir.
Până miercuri dimineaţă, 21 de mame s-au alăturat protestului, iar numărul a ajuns la 33 în seara aceleiaşi zile. Cât priveşte ziua de vineri, au fost 45 de protestatare. Au venit mame și din provinciile Erzurum, Kars, Mardin şi Izmir. Mamele ţin în braţe poze cu copiii lor răpiţi şi plâng cu lacrimi amare, implorând întoarcerea lor acasă.
Iffet Guneş, care a mers joi, din Mardin la Diyarbakir , a spus ziarului Today s Zaman că fiica ei era elevă de liceu şi că a fost răpită de organizaţia teroristă. „Ea este singurul meu copil. Trimiteţi-o înapoi la mine, vă rog. Vreau să o strâng în braţe. Mi-e foarte dor de ea,” a izbucnit Guneş în lacrimi. Ea a făcut apel la Guvern pentru a i se salva fiica.
Lista copiilor răpiţi recent de PKK este următoarea: Remiz Altan, 18 ani, răpit de peste 36 de zile, Leyla Guneş, răpită în urmă cu 18 luni de zile, Sedat Bozoglu, 21 de ani, răpit acum 41 de zile, Mazlum Eşiyok, răpit acum 3 luni de zile, Mehmet Yilmaz, 18 ani, răpit de peste 18 luni, Remzi Altan, 18 ani, răpit acum 4 luni, Ozcan Gunay, 14 ani, răpit în urmă cu 2 luni, Ahmet Akbaş, 17 ani, răpit acum 3 luni, Yunus Dalgin, 13 ani, care se află printre cei din PKK timp de 55 de luni, Berat Guler, 18 ani, răpit acum 7 luni, Kasim Vedat Gun, 21 de ani, răpit acum 3 luni, Efecan Toktan, 14 ani, răpit acum 2 luni, Yusuf Aker, 14 ani, răpit acum 3 luni şi Busra Esendur, 20 de ani, răpită în urmă cu 11 zile.
Guvernul a purtat discuţii cu Ocalan încă de la finele anului 2012 pentru a remedia problema veche de secole a kurzilor şi cea a terorismului, iar de atunci nu au avut loc ciocniri între forţele de securitate turceşti şi PKK.
PKK a decis încetarea focurilor anul trecut datorită unui apel făcut de Ocalan. Procesul de colonizare a ajuns în impas când acesta a oprit retragerea forţelor sale din Turcia din cauza eşecului Guvernului de a face paşii promişi în vederea colonizării.
