Procesul penal care îi conferă influenţă lui Trump asupra lui Erdogan

 

Doi bărbați ale căror activităţi l-ar putea incrimina pe președintele Turciei așteaptă să fie judecaţi în Manhattan; cei doi sunt acuzaţi de întreprinderea unei operaţiuni profitabile, care implică comerţul cu petrol iranian (schimbat pe aur), încalcându-se, astfel, sancțiunile internaţionale impuse asupra Iranului.

Întâlnirea președintelui Trump, de pe 16 mai, cu omologul său turc, Recep Tayyip Erdogan, ar putea fi un moment important pentru carierile politice ale ambilor şefi de stat. Trump încă mai are până va dovedi lumii competenţa sa în materie de politica externă – iar ocazia întâlnirii ar putea fi valorificată în acest sens. Pe de altă parte, controversatul lider Erdogan, are mare nevoie de încheierea unui acord pentru a evita dezvăluirile jenante (sau, chiar mai rău, posibilele acuzații) care ar putea rezulta dintr-un proces penal desfăşurat în SUA. Pentru a putea înțelege în ce situaţie precară se găseşte Erdogan, este necesar să se facă referire la procesul în curs de desfăşurare al unui individ pe nume Rezza Zarrab, un comerciant turco-iranian care are legături strânse cu familia lui Erdogan. Zarrab a fost arestat de autoritățile americane pe 19 martie 2016 (rămânând de atunci după gratii în New York), fiind acuzat că se află în fruntea unei operaţiuni prin care Iranul a schimbat petrol pe aur din Turcia, fapt prin care Teheranul a încălcat efectiv o serie de sancțiuni internaționale. Mehmet Hakan Atilla, vicepreședintele executiv al celei mai mari bănci din Turcia, Halkbank, este suspectat de complicitate.

Comerţul ilicit a ajutat, fără îndoială, Iranul în finanțarea grupurilor teroriste din regiune, precum și în susținerea lui Bashar al-Assad. Un lucru e aproape cert: că întreaga operaţiune nu s-ar fi putut desfăşura fără consimţământul lui Erdogan, deoarece a presupus mituirea mai multor înalți demnitari ai cabinetului lui Erdogan, precum și a unor membri ai familiei acestuia (după cum au sugerat nişte înregistrări audio). Când a fost dezvăluită această ştire acum doi ani, aproape că a dus la răsturnarea guvernului turc. Erdogan a reuşit să-şi salveze pielea în acel moment de cumpănă prin “curățarea” sistemului judiciar și a poliției de toţi oponenții politici, transformând întreg scandalul într-o încercare de lovitură de stat organizată de imamul exilat Fethullah Gulen, fostul său aliat, actual inamic.

Acum, însă, există un pericolul real ca Zarrab și Atilla să-l poată implica pe Erdogan în schimbul clemenței din partea americanilor. Nu este surprinzator faptul ca avocatii lui Zarrab nu au încercat deloc să grăbească procesul, reuşind să-l convingă pe judecător să amâne data la care trebuie să se prezinte în instanţă până pe 21 august 2017. Zarrab şi Atilla sunt asteptati sa depuna marturie dupa ce încep audierile în august, ceea ce inseamna că Erdogan are la dispoziţe trei luni pentru a neutraliza amenințarea prezentată de acest caz. In acest scop, Zarrab i-a angajat recent pe fostul primar din New York, Rudy Giuliani (un important aliat al lui Trump) și pe fostul Procuror General Michael Mukasey în calitate de avocați ai apărării sale, o decizie care trădează implicarea directă a lui Erdogan. Domnul Giuliani, care, de asemenea, prestează activităţi de lobby în favoarea regimului turc (din octombrie anul trecut guvernul S.U.A. îl are în evidenţă ca agent al Republicii Turce), încearcă acum să exercite presiuni asupra actualei administrații pentru a obține rezultatul pe care-l vrea Erdogan. Strategia să constă – se pare – în folosirea lui Zarrab drept monedă de schimb într-o „negociere de mare succes” dintre președintele Trump și omul care intenționează să fie președintele Turciei pe viață. Se pare că există o lacună de ordin juridic prin intermediul căreia autoritățile americane ar putea justifica renunțarea la acuzațiile împotriva lui Zarrab și a Atillei, iar Erdogan va căuta, fără îndoială, să-l ademenească pe Trump, în acest sens, cu următoarele: extinderea contractului pentru baza aeriană NATO de la Incirlik, un sprijin sporit din partea Turciei în lupta împotriva ISIS – toate aceastea în scopul eliberării celor doi. Ar fi înțelept, totuşi, ca Trump să nu se lase influenţat, ci să aştepte ca procesul să evolueze, dând astfel să se înţeleagă clar că SUA nu va sacrifica supremația legii pe altarul diplomaţiei de convenienţă. Cooperarea cu Turcia este în interesul Americii. Dar, dacă Zarrab ajunge condamnat, implicându-l pe Erdogan în afacerile sale scandaloase, s-ar putea demara proceduri împotriva președintelui turc la Curtea Internațională de la Haga. Aceasta ar acorda SUA o mai mare putere de negociere, Washington-ul putând solicita compromisuri mai însemnate din partea Ankarei, inclusiv eliberarea deținuților politici, un angajament reînnoit față de libertatea de exprimare, statul de drept și libertatea presei, precum și un efort susţinut în eradicarea elementelor Salafist-jihadiste din Anatolia. Trump a fost unul dintre puținii şefi de stat care l-au felicitat pe dl Erdogan pentru câștigarea unor puteri constituționale sporite în urma referendumului nu tocmai democratic de acum câteva săptămâni. Pe 16 mai, s-ar putea să o ia tot pe aceeaşi cale.

*Articolul scris de Ahmet Sait Yayla, specialist pe grupari teroriste, publicat pe nationalreview.com, si tradus in romana

 http://www.nationalreview.com/article/447500/donald-trump-recep-tayyip-erdogan-oil-gold-trial-american-leverage

You May Also Like

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *