SCF dezvăluie existenţa torturii și a abuzurilor în masă într-o unitatea de detenție neoficială din capitala Turciei

Centrul pentru Libertate (SCF) din Stockholm, un grup de monitorizare a încălcării drepturilor omului din Turcia, a obţinut rapoarte credibile privind tortura și abuzurile în masă comise într-un centru de detenție neoficial din capitala turcă.

Potrivit raportului îngrijorător oferit de un grup de avocați care au luat cunoștință de arestările recente a aproximativ 1.000 de persoane săptămâna trecută, poliția este vinovată de tortură, precum și de alte abuzuri (ale căror victime au fost ţinute într-o sală de sport transformată într-o sală de detenție improvizată, la mică distanţă de centrul oraşului Ankara). Această unitate, deținută de către Agenţia de Stat pentru Utilizarea Resurselor de Apă (DSI), a fost ulizată pentru a practica atât tortura verbală, cât și cea fizică (inclusiv amenințări cu moartea, violuri, bătăi, strappado – atârnarea de la înălţime, victimei fiindu-i dat drumul să cadă chiar înainte de contactul cu podeaua), chinuirea cu apă rece ca gheața.

Avocații (care au dorit să rămână anonimi pentru propria siguranță) au declarat celor de la SCF că suspecții de sex masculin reținuţi de autorităţi nu numai că au fost supuși torturii, ci până şi soțiile și fiicelor le-au fost amenințate cu violul de către poliție. Femeile victimizate au fost direct amenințate cu violul.

Un suspect i-a spus următoarele avocatului său: „am auzit tot felul de înjurături şi obscenităţi rostite împotriva familiei mele în timpul interogatoriului. M-au amenințat cu violul membrilor familiei mele. Suntem supuși aici la tot felul de abuzuri, la violență fizică. Am văzut un bărbat cu ochii învineţiţi. Am mai văzut pe un altul care abia mai putea merge, deoarece poliția îi introdusese un baston în anus. Atât de multe victime au semne pe tot corpul de la abuzurile la care au fost supuse. Un anumit doctor scrisese un raport aducând dovezi incriminându-i pe unii de tortură, însă poliția încearcă să falsifice data la care afost emis raportul.”

Același suspect a adăugat următoarele: „am înţeles că aceste torturi și abuzuri ar putea continua pentru o perioadă mai lungă, dar ni s-a comunicat că poliția este în mare grabă, deoarece se așteaptă să primească sute de deținuți în săptămânile care urmează. Au nevoie de spațiu pentru noii veniți. De aceea ne supun torturii și abuzurilor într-o asemenea măsură, căci urmăresc să capete informatori din rândurile suspecților”.

Avocații amintiţi s-au mai plâns, de asemenea, că sala de sport abia menţionată are doar o singură toaletă care funcţionează – aceasta în pofida faptului că trebuie s-o folosească mai multe sute de persoane care au fost reținute în nişte condiții inumane. Toți sunt forțați să doarmă pe podea unul lângă altul pe un singur cearşaf așezat pe podea. Mai mult, cred că aceste condiții sunt chiar mai rele decât cele descrise, deoarece accesul la suspecții aflați în detenție este, în are măsură, sever limitat.

Confirmând afirmațiile de mai sus, Selçuk Kozağaçlı, președintele Asociației Avocaților Progresivi (ÇHD), a declarat în cadrul Adunării Generale a Asociației Baroului din Ankara pe 16 octombrie că oamenii întemnițați de către guvern datorită afilierii la mișcărea Hizmet sunt torturați în mod sistematic în cele ma barbare moduri, cum ar fi: violul, îndepărtarea unghiilor și inserarea obiectelor în anus.

Potrivit unui raport al SCF de pe 22 martie 2017, purtând titlul „Decesele şi Sinuciderile Suspecte din Turcia”, s-a înregistrat o creștere a numărului de sinucideri și de decese suspecte în Turcia, majoritatea dintre acestea în închisorile și centrele de detenție din Turcia, unde tortura şi maltratarea constituie o realitate.

În cele mai multe dintre cele 54 de cazuri menționate în raport (care au fost ulterior actualizate prin lista de 60 de cazuri), autoritățile au ajuns la concluzia că toate acestea au fost declarate sinucideri fără să fi fost efectuată vreo anchetă eficientă, independentă. De asemenea, morţile suspecte au avut loc dincolo de zidurile închisorii, pe fondul presiunilor psihologice și a amenințărilor cu închisoarea și tortura, uneori în urma eliberării suspecților sau chiar înainte de detenția propriu-zisă.

You May Also Like

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *