Refugiaţii sirieni care aveau ca scop trecerea în Grecia au fost opriţi la Edirne, aici autorităţile au încercat să-i convingă pentru a-i întoarce din drum. Aceştia se plâng că în Turcia sunt munciţi precum ar fi sclavi şi de costul vieţii foarte mare din Turcia. Aceştia doresc să meargă în Occident cu orice preţ.
De aproape o săptămână imaginile cu refugiaţii sirieni forţând plecarea spre Europa prin Edirne, sunt pe prima pagină în presa internă şi internaţională. Editorialista ziarului Todays Zaman, Sevgi Akarcesme s-a întâlnit cu refugiaţii, aflaţi într-o situaţie foarte grea, pe terenul luptelor libere tradiţionale din Edirne. Aceştia îşi păstrează vie speranţa de a ajunge în Europa şi în special în Germania. Peste 2000 de refugiaţi aşteaptă deschiderea graniţelor şi cred că alţii asteaptă acest lucru. Viaţa în Turcia nu este deloc uşoară pentru ei, sunt puşi la munci extenuante şi costul vieţi este foarte scump. Întâietatea părinţilor este realizarea unui viitor pentru copii.
„ Exista islam, dar nu exista musulmani”
Editorialista Sevgi Akarcesme, având o discuţie deschisă cu un refugiatpe nume , Ahmet Mesur , profesor din Siria, acesta s-a destăinuit „ Turcia este un rai, dar nu există milă, nu există conştiinţă. Ce fel de musulmani sunt?”. Acesta a muncit 45 de zile pentru o firmă de construcţii, dar nu a fost plătit. Arătând femeile şi copii aflaţi într-o stare deplorabilă „ Suntem oameni ,nu animale.” Acesta ,prezintă cauzele : cea mai ieftină chirie în Istanbul este de 300 de euro, copiii nu au fost la şcoală în ultimii trei ani, avem dreptul doar la consult medical nu şi medicamente.
Există un islam, dar nu şi musulmani, europenii sunt mai umani. Printre refugiaţi sunt doctori, profesori şi funcţionari acum într-o situaţie foarte grea. Ahmet aratând copiii :„ Aceştia sunt îngeri ce facem cu ei!” . Refugiaţii au renunţat la propriile vieţi şi sunt disperaţi în a le salva pe cele ale copiilor.
Copii nu au mers la şcoală
Karim este din Allepo şi are 12 ani este cel mai mare dintre cei 5 fraţi, se află de 2 ani în Turcia. Am plecat din cauza războiului, nu mai avem casă. În Istanbul au locuit în cartierul Yenibosna câştigându-şi viaţa adunând din gunoaie materiale reciclabile. „ Tata aduna plastic.” Mama lui Karim doreşte să plece în occident din cauza chiriei, lipsa locurilor de muncă şi lipsa banilor. Yakup Hama doreşte să mergă în Olanda unde a auzit că există numeroase posibilităţi. „ Îi iubesc pe turci, dar aici nu este un viitor.” Spunănd acest lucru o arată pe soţia însărcinată. „ Dacă naşte aici nu va avea niciun document.”
Turcia este foarte scumpă mai ales chiriile
Toţi refugiaţii sirieni se plâng de chiriile mari şi de viaţa scumpă. Banii pe care îi câştigăm merg pe chirie ce mai dăm pe mâncare, electricitate. Turcia este o ţară frumoasă, dar viaţa este grea. Kurt Gulizar este din Allepo, fără soţ, se străduie să supravieţuiască cu 6 copii. Fetele s-au angajat la un atelier de confecţii având un salarii foarte mici. Kamilya in vârstă de 12 ani primea un salariu lunar de 120 de euro. Doreşte să meargă în Germania. Hanan din Kamişli nu doreşte să rămână în Turcia deoarece primea un salariu de 200 de euro fiind nevoită să plătească o chirie de 240 de euro. Nur Kerdieh la îînceputul războiului studia chimie la universitatea din Allepo se plângea „ Ştiu limba engleză, dar găseşti de muncă numai dacă accepţi să munceşti 16 ore pe zi.”
