Este umilitor pentru un profesor universitar sa ajungă agent sondaje de opinie

Kemal Özkiraz, Președintele Fundației de Cercetare Avrasya, a povestit că a fost total marcat de faptul că un profesor universitar a ajuns să  aplice pentru un post de operator de sondaje de opinie. Özkiraz a subliniat că datorită alegerilor locale care se apropiau, fundația avea nevoie de personal. La interviul pentru postul de agent sondaje, au constatat cu uimire ca pe lista de aplicanți era si un profesor universitar demis prin decret.

Ozkiraz a postat în rețeaua de socializare această întâmplare de luat aminte:

„Acum vă voi povesti o întâmplare la care mă gândesc de două zile daca să o scriu sau nu (îmi cer scuze persoanei în cauză), deoarece dacă nu povestesc aș închide ochii în fața nedreptății. Cei care mă urmăresc, știu că în perioada alegerilor ne ocupăm de sondaje și prin urmare aveam nevoie de personal. Am scris un mesaj pe Twitter că se caută agent sondaje de opinie (șomajul a ajuns la așa o dimensiune că am primit imediat 1500 de mesaje).  Persoanele care au ajuns în primele zece minute le-am instruit și le-am trimis pe teren pentru probă cu chestionarul de studio. Pentru ca toți erau oameni școliți, proba a fost floare la ureche, toți finalizând sondajul cum se cuvine. După aceasta a urmat lucrul rușinos.

În timpurile bune aș fi fost preș la ușa cadrului universitar

Majoritatea celor veniți la interviu erau persoane demise din funcție prin decret. Toți au câte o poveste diferită, dar drama unui profesor universitar  la Facultatea de Științe Politice m-a întristat foarte tare. În țările normale, un cercetător ca mine ar fi stat la ușa acestei persoane pentru a-i cere să semneze un raport. Îl cunoșteam din Tokat, era cu câțiva ani mai mare ca mine și unul dintre persoanele demne de  invidiat pentru silința sa. Era în aceeași perioadă la liceu cu fratele meu, o persoană imaculată.

Am găsit pretext mâncarea, m-am dus în mașină și am plâns

Acesta a fost demis pentru că avea carte de credit de la Bank Asya. Când ne-am întâlnit și am făcut cunoștință, am intrat în pământ de rușine și nu am îndrăznit să-l privesc în ochi în timp ce vorbeam cu el.  Noaptea am găsit pretext că merg să mănânc, am ieșit din hotel și am plâns în mașină.  Nu am putut dormi toată noaptea, prin urmare dimineață am zis că am treabă și am fugit la Ankara, lăsându-l în grija supervizorului nostru.

Oameni calificați nevoiți să plimbe pe străzi, cei care au provocat această situație nu au nici o sfială

Cât timp va mai dura această situație jenantă?  Nu au nici o rușine cei care au determinat oameni calificați ai acestei țări să se plimbe pe străzi ,să facă sondaje pentru a obține câțiva bănuți sa își hrănească copiii. Nu știu dacă există în lume o  astfel de guvernare, fără scrupule.

Mi-a fost foarte greu să văd oameni cu un nivel atât de înalt de pregătire care cer de lucru de la mine. Nu i-am putut privi în față. Aș scrie  cuvinte mai  grele, dar termin aici. Sper ca această rușine să îi urmărească pe cei care fac aceste persecuții…

You May Also Like

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *