Mama unui cadet acuzat pe nedrept că ar fi avut presupuse legături cu puciul eșuat din 2016 povestește prin ce au trecut familia și fiul său de când acesta a fost închis

Mama unui cadet care a fost închis pe baza unor acuzații controversate de implicare în puciul eșuat din 2016 relatează ce s-a întâmplat, potrivit IPA News.

Mama cadetului, Melek Cetinkaya, a vorbit marți, în timpul unei transmisiuni live, cu activistul pentru drepturile omului și membru al Parlamentului, Omer Faruk Gergerlioglu. A mărturisit că fiul său, Furkan Cetinkaya și alți cadeți care au fost condamnați pe viață, nici măcar nu știau că în acel moment urma să aibă loc o lovitură de stat în Turcia.

Tentativa nereușită de lovitură de stat din 15 iulie 2016

Podul suspendat de peste Strâmtoarea Bosfor a fost închis de  câteva sute de membri ai trupelor  la 15 iulie 2016, semn că o lovitură de stat era pe cale să se producă, lovitură care a dus la moartea a 250 de oameni, dintre care 145 erau civili, potrivit cifrelor oferite de guvern.

În acea noapte, studenții Academiei Forțelor Aeriene au părăsit baza unde se desfășura  educația militară, din orașul Yalova, pentru a merge în Istanbul.

Li s-a ordonat să își pregătească echipamentul complet și au fost duși la autobuze după miezul nopții, fără a li se spune care este misiunea lor și fără a avea posibilitatea de a pune la îndoială ordinele proprii serviciului militar al cărui cod intern presupune supunere absolută în fața superiorilor, în Turcia. Au fost împărțiți în cinci grupuri, fiecare grup fiind trimis în diferite zone din Istanbul.

După îndemnul Președintelui Turciei, Recep Tayyip Erdogan adresat  cetățenilor prin intermediul conferinței video transmise în direct la TV, oamenii au ieșit pe străzi pentru a se opune puciștilor. Din cauza lipsei de sprijin a restului armatei din Turcia și a rezistenței dure din partea civililor, soldații „rebeli” au trebuit să se predea până în dimineața zilei de 16 iulie.

Mulțumea înfuriată s-a adunat în jurul podului și a linșat câteva zeci de soldați și studenți ai Academiei Forțelor Aeriene.Mulțimea a staționat acolo, omorând doi cadeți care au fost mai apoi identificați ca fiind Murat Tekin și Enes Ragip Katran. Omorurile, tortura care a urmat și tratamentele inumane nu au fost anchetate din cauza unui decret de urgență care le acordă imunitate celor care s-au opus tentativei de lovitură de stat.

Melek Cetinkaya pledează pentru dreptate

Melek, mama lui Furkan, căreia îi este imposibil să povestească ce tratament li s-a aplicat fiului său și colegilor săi cadeți fără să izbucnească în lacrimi, relatează că aceștia, cadeții din cadrul Academiei

Forțelor Aeriene, ajunseseră în tabără cu două zile înainte de tentativa de lovitură de stat, cu scopul unei perioade de training obișnuite.

Abidin Unal, Comandantul Forțelor Aeriene ale Turciei, a vizitat tabăra cu câteva ore înainte de tentativa de lovitură de stat și a luat cina cu cadeții, ținându-le o prelegere despre vitalitatea supunerii în cazul unui soldat. Cetinkaya atrage atenția asupra sincronizării ciudate a vizitei acestuia cu evenimentele ce au urmat.

Unal a trecut de partea administrației Erdogan în timp ce lovitura de stat era plănuită, iar temele pe care le-a adus în atenția cadeților în acea zi ridică niște semne de întrebare pentru cei critici la adresa lui Unal și a implicării lui în acest complot.

Ahmet Nesin, un jurnalist al opoziției din exil, a pus sub semnul îndoielii vizita lui Unal și remarcile sale, scoțând în evidență fraza pe care acesta o găsește ca fiind cea mai dubioasă: „Nu îi obosiți pe acești tineri astăzi, căci îi așteaptă o noapte obositoare.”

Cadeții, spune Melek Cetinkaya, nu aveau cum să știe ce se întâmplase în noaptea în care a avut loc lovitura de stat, pentru că nu aveau acces la niciun dispozitiv electric în timpul perioadei de training.

„Nu au făcult altceva decât să respecte ordinele. Aș vrea să le pun o întrebare autorităților: „Ce ar fi putu face aceștia diferit ,așa încât  să evite condamnările pe viață?”, s-a lamentat furioasă, mama cadetului.

Cadeților li s-au dat 40 de gloanțe, spune Cetinkaya, și arme de atac, în timp ce se îndreptau către Istanbul. Studenților li s-a spus că urmează să aibă loc un uriaș atac terorist și că acesta este motivul pentru care sunt mutați într-un loc mai sigur, unde vor fi nevoiți să se apere. Însă în timp ce s-au dat jos din autobuze, au dat nas în nas cu mulțimea care protesta împotriva puciului și mulți dintre aceștia s-au predat, cântând imnul național, în timp ce civilii i-au înfășurat în drapelul național al Turciei”.

Făcând referire la laudele care li s-au adus inițial cadeților de către canalele media pro-guvern, ca eroi care au luptat împotriva tentativei de lovitură de stat, Cetinkaya atrage atenția că studenții Academiei au fost condamnați pe viață, deși nu erau responsabili de nici un act criminal.

 

Vă rog să nu mă loviți în ochi, tocmai ce am fost operat”

După înfrângerea soldaților rebeli, cadeții au fost reținuți dimineața de către poliție. Studenții Academiei Forțelor Aeriene au fost supuși unor torturi interminabile, în timp ce se aflau în custodia poliției, potrivit familiilor lor, avocaților și a multora dintre activiștii care luptă pentru drepturile umane.

„Mamă, aș fi preferat să mor în acea noapte decât să trec prin asemenea momente”, este ceea ce i-a spus fiul său lui Melek.

I-au îngrămădit pe cadeți în cuști, unul peste altul, iar cei care aveau nevoie să meargă la toaletă erau trântiți cu capul de perete în timp ce erau duși la toaletă”, spune Cetinkaya plângând și continuând să întrebe: „Ce au făcut ca să merite asta? Au fost forțați să bea apă din toaletă, atunci când au cerut apă ca să-și potolească setea”.

Cetinkaya a continuat să descrie situația sumbră în care s-a aflat fiul său: „Kagan D. a fost omorât în bătaie pe pod și a fost trimis la morgă, presupunându-se că nu mai era în viață. Atunci când și-a mișcat un deget, l-au dus imediat în instanță ca să depună mărturie”.

„A intrat apoi din nou în custodia poliției, în ciuda faptului că era pe moarte și acolo a fost iarăși abuzat”, a dezvăluit Cetinkaya în lacrimi. „Mama lui l-a putut recunoaște doar după voce în timpul primei vizite la închisoare, pentru că avea tot capul acoperit de bandaje. Avusese două operații la ochi din cauza abuzului sever și își pierduse 80% din capacitatea vizuală. Și a mai fost bătut încă o dată pentru că s-a ridicat în picioare fără să ceară voie, în timp ce era în sala de judecată, pentru a-și relaxa piciorul care îi amorțise”.

 

Cetinkaya continuă, în timp ce plânge în hohote: „I-a rugat – vă rog să nu mă loviți în ochi, tocmai ce am fost operat”. L-au lovit și mai tare în ochi după ce le-a spus asta. A fost operat încă o dată, pentru a treia oară. Ca urmare, și-a pierdut complet vederea”.

Mama îndurerată a lui Furkan Cetinkaya povestește în continuare cum a fost torturat un alt cadet: „L-au lovit pe Tolga în organele genitale atât de mult încât a urinat cu sânge un an întreg după aceea”.

Melek spune că a avut parte de consiliere psihologică și că ia anti-depresive pe bază de prescripție medicală. „Soțul meu s-a izolat cu totul, nu mai vorbește cu nimeni”, își exprimă aceasta durerea.

Mai bine de 400 de cadeți au fost judecați pentru acuzații privind lovitura de stat, iar un număr semnificativ dintre aceștia au primit condamnări pe viață în urma puciului din 2016.